Călătoriile, pentru mine, păstrează în ele ceva magic
Nu vorbesc despre momentele în care sunt turist, puține de altfel, căci nu mă interesează să bifez, deși le apreciez sigur și pe acestea.
Vorbesc despre acele momente în care te iei cu totul și te expui Diversității. Câteodată fără plan, fără destinație clară. Depinde doar de tine cum desenezi acest traseu, ce ritm îți alegi, cu ce convingeri pornești la drum – câte păstrezi, la câte renunți, cum îmbrățișezi diferențele și Noul.
Cam cum am pornit acum, călător prin lume (și prin suflet), pe drumurile ce le-am găsit deschise. Însoțitorii de nădejde – Curiozitatea si Bucuria de a descoperi cât mai multe despre mine, despre Celălalt și despre felul în care relaționez cu Noul, Necunoscutul și Imprevizibilul.
Ce antrenament mai bun cunoști pentru a curge cu viața, pentru a da drumul controlului și a-ți asuma/accepta propriile alegeri?
Well..or fi multe dar ăsta este pentru mine cel mai plăcut!
Am pornit cu entuziasm la drum dupa un an de stat în acelasi loc. O călătorie ‘scurtă’ până în Scoția nu se pune, nu? :).
Pentru că vremurile sunt ..cu restricții, nu știam deloc în momentul plecării până unde vom ajunge și care ne va fi destinația. Aveam, bineînțeles, în plan să mergem la rădăcini, să ne încărcăm cu energia locurilor natale. Numai că de data aceasta ghidul de nădejde avea să ne fie Intuiția.
Am trecut din UK, către Franța, am rămas o noapte în Belgia, apoi ne-am oprit în Frankfurt, Germania.
Am adormit pe gândul ca vom căuta o zonă liniștită pe lângă Koln/Cologne și nu ne mai mișcăm câteva zile. Odihnă. Apoi hotărâm următoarea destinație.
Ei, na!? Nu spui că de dimineață mă trezesc așa puțin ciufulită în idei, pun mâna pe hartă și mă aud vorbind: Cum ar fi dacă am continua drumul către o destinație nouă – Croația sa zicem?
– Sună bine! Let’s do that!
(M-am surpris gândind ‘ce-o fi pățit intuiția mea de s-a schimbat la 180 de grade peste noapte..’)
Măi, am regretat instant! Cine m-o fi pus sa deschid gura? Suna bine la nivel de ..posibilitate. Dar fiind pe punctul să devină realitate parcă nu mi-a mai plăcut. Prea târziu. Ne-am pus la drum deja.
Câteva zile mai târziu, aflam că această decizie impromtu ne-a salvat probabil viața. Zona în care voiam să rămânem pentru vacanță în Germania avea să fie afectată de inundații fără precedent, cu pierderi multe de vieți și mai mult de o mie de dispăruți.
Vă scriu acum din însorita Croație, din pat, doborâtă de un pui de gripă, recunoscătoare pentru alegerea inspirată, urmărind dezastrul de la TV.
CROAȚIA
Dacă ajungi în Croația, lasă la intrare toate așteptările legate de ce ar trebui să găsești. Nu fă ca mine. Eu am intrat cu bocancii prăfuiți de așteptări nerealiste și vechi programe. Primul oraș ieșit în cale, Rijeka, n-a avut nicio șansă – doar că eu am fost cea care a pierdut.
M-am simțit ca la o primă întâlnire care nu livrează ce promite.
Față lungă, strâmbături din nas ..comentarii negative legate de miros, de aspect..că nu se compară cu Salzburg, că trebuia să rămânem acolo..că vacanța e deja compromisă.
O, Doamne, cât de evident a devenit de unde au moștenit comportamentul ăsta și cu cine-mi seamană copiii. Știți cum m-am potolit? Imediat! Conștientizare. Mai am de lucrat la Recunoștință clar :).
Prea târziu, în acest prezent, căci am și pornit către sud spre Zodar ..oraș mai mare .. doar 4 ore de condus în întuneric, cu greșit drum către o insula cam părăsită….
Eu și gura mea mare!!! Nu puteam să tac?…să rămân peste noapte acolo?..Sigur vedeam lucrurile altfel a doua zi, odihnită și cu soarele în freză. NUU!
..la drum.. pe noapte, furtună, drumuri de coastă alambicate…că vrea mândra să stea la soare pe o plajă mai cu moț, așa cum își imaginase ea că trebuie să fie in Croația.
După o oră și ceva de toate cele de mai sus, a părut înțelept să ne oprim în Zagreb. Scurtam drumul cu două ore.
Capitală, hoteluri ..siguranță. Nu avea cum să iasă rău. Bine am făcut. Îmi venea să pup pământul la intrare în…civilizație. Cine s-o mai plânge – nu că o fac des..dar acum prea mi-am ales greșit momentul.
Abia începusem călătoria și lucruri mai puțin frumoase despre mine începeau să iasă la suprafață. Lucruri deloc digerabile dar cu care puteam lucra acum venind în planul conștient..fără să îmi caut scuze prea multe.
Zagreb – capitala surpriză
De data aceasta, cu lecția învățată, mi-am lăsat așteptările la intrare și am pașit deschisă, bucuroasă, curioasă.
Plin de viață, Zagreb ne-a primit cu brațele deschise. Și temperaturi pe sufletul meu. Mi-a fost dooooooor de soare și căldură. După trei ani de vreme ploioasă și înnorată în UK, cele 29 de grade de aici picau atât de bine. Abia așteptam să transpir.
Cafenelele pline, doldora de oameni tineri și mai puțin tineri, atmosferă și forfotă deși era aproape de miezul nopții, zi de marți.
Multe femei tinere singure la timp de noapte ceea ce m-a dus cu gândul că este un oraș sigur, cu criminalitate scăzută. De altfel și noi am simtit la fel..nu am întâlnit nicio zonă mai întunecoasă pe care să vrei s-o ocolești.
Dacă vrei să te amesteci cu locuitorii musai trebuie să te îmbraci frumos. Și nu doar frumos. Branduit. În nici un oraș/capitală nu am văzut atâta eleganță, bun gust dar și …branduri la vedere. Zagrebienii :)) oameni înalți de statură, cu aspect sportiv, sănătos.
Cum se prezintă în societate cu siguranță se afla în capul listei lor de priorități.
Mi-a plăcut să văd tinerii adolescenți, plesnind de sănătate, mergând pe biciclete, înnotând în lac, făcând mișcare de orice fel în parcuri.
Văzând atâta lume frumoasă în jur m-a scos și pe mine din starea de amorțeală și mâncat necontrolat în care m-am cam complacut în frigul și ploaia din UK.
Apetitul pentru mâncare mi-a dispărut și mi-a crescut apetitul pentru mișcare…și alte chestii consumatoare de calorii ;).
Am făcut plimbări lungi și dese cât de mult am putut.
Zagreb nu pare invadat de turisti..cafenelele, restaurantele, terasele păreau că sunt pline doar cu de ai lor..care erau ușor de recunoscut. Măi toți, dar toți, de la copii până la cei de 80 de ani, arătau impecabil. Cupluri elegante, luau cina sau își savurau cafeaua, se plimbau ținându-se de mână și purtând conversații reale (nu virtuale, cu telefonul în mână)
Le observam privirile, scanându-ne din cap până în picioare, curioși…
Hehe…și mie îmi place să mă gătesc fiți fără grijă..
Mă simțeam din nou vazută. Zâmbeam. Recunoșteam stilul est european. No way in UK ai să fii privit în ochi sau observat în vreun fel, chiar dacă țipă pe tine ținuta. Acolo ești INVIZIBIL. Deși îmi place acel stil…nu mi-a displăcut să fiu Văzută din nou.
MMM, my Modjo is getting back :)).
Orasul e plin de muzee la tot pasul. Dacă vrei ceva inedit vizitează The Museum of Broken Relationships and Emotions. ..și nu te duce cu mâna goală.
Mai mult prin suflet decât prin Croația
Și pentru că tot mă interesa felul în care relaționez cu Imprevizibilul, iacă-mă față în față cu acesta. Un pui de gripă a dat cu mine de pat, nu știu încă dacă e cel faimos sau unul mai vechi pe piață, de vară, cert e că mă ține la pat. Bineînțeles că primele gânduri au fost de neacceptare. De ce chiar acum, de ce nu mă lasă mai repede…Nu aveam de gând să îmi dau voie să mă simt slabită deloc. Până am înțeles că nu am încotro. 10 zile lipită am stat.
Sunt lucruri care nu sunt sub controlul meu iar acceptarea acestui lucru a fost cel mai greu.
Am constatat că nu mereu curg cu viața, nu în acceptare, că bolovanii pe care îi întâlnesc în drum, câteodată dor, cateodată mă lasă furioasă dar doar din ignoranta idee că lucrurile ar trebui sa decurgă într-un anumit fel, altfel decât decurg deja.
Rezistența la realitate așa cum este ea nu duce decât la frustrare și nefericire.
Iar eu nu am de gând să mai pierd timp în neacceptare știind că sunt doar la o ajustare mică în gândire distanță de starea de pace.
Recunoștința mă inundă. Am atâtea motive să Mulțumesc Universului – pentru Timp, pentru Resurse, pentru Oameni!