Jocurile noastre cele de toate zilele

Te-ai surprins având aceeași conversație cu partenerul de viață sau unul  din părinți iar și iar fără niciun rezultat? Cumva te lași sedusă de fiecare dată de aceeași conversație fără rezolvare, în care amândoi sfârșiți frustrați?

Asta înseamnă că ești prins(ă) într-un anumit joc psihologic.

In cartea sa The games people play, Eric Berne, fondatorul Analizei Tranzacționale, ne vorbește despre modurile în care relaționăm unii cu ceilalți prin intermediul jocurilor.  Acestea nu sunt deloc jocuri distractive, social-inofensive ci tipare inconștiente, subtile care ne rănesc atât pe noi cât și relațiile cu ceilalți. 

Aceste jocuri psihologice nu le jucăm intenționat, de cele mai multe ori ele au loc la nivel subconștient și se repetă cu o neplăcută regularitate. 

În aceste jocuri folosim strategii învechite, utilizate în copilărie pentru a obține ceea ce voiam de la ceilalți.

Jocurile psihologice consolidează credințele scenariului de viață (analiza tranzacțională). Starea pe care o obții (o cauți) la sfârșitul fiecărui joc (pay-off) vine să întărească acele credințe. 

Unul din avantajele ale acestor jocuri ar fi acela de a primi atenție – fie ea și negativă. 

Un zâmbet, un compliment, până şi o încruntare sau o insultă demonstrează faptul că existenţa noastră a fost luată în considerare de către cei din jurul nostru.

Cand jucăm aceste jocuri ca și adult împlinim de fapt o nevoie a Copilului nostru interior.

Inconștient de obiceiurile în care este blocat, jucătorul unui joc încearcă să manipuleze, să provoace sau să-l determine pe celălalt să-i demonstreze ca a avut dreptate. Repet, această manipulare nu este conștientă.

La suprafață, jocurile arată ca niște interacțiuni superficiale credibile, iar motivul de bază nu este evident

Fiecare dintre noi vom prefera unele jocuri mai mult ca celelalte.

Voi lăsa aici doar trei dintre jocurile cel mai ușor de recunoscut. 

Să vedem de-a ce ne jucăm:)

“ Încercam doar să te ajut”

Ajuți pe cineva, fără ca acesta să îți ceră ajutorul (știind că nu îți va urma sfaturile). Apoi te autopedepsesti, confirmându-ți poziția că oamenii sunt nerecunoscători iar tu o sfântă pentru că vrei să ajuți oamenii orice ar fi.

“Dacă nu ai fi fost tu..”

Cel mai frecvent joc jucat între soți, în care un partener se plânge că celălalt este un obstacol în a face ceea ce își dorește cu adevărat să facă în viață.

Berne, sugerează că majoritatea oamenilor își aleg în mod inconștient partenerii tocmai pentru că doresc să le fie impuse anumite limite. El dă exemplul unei femei care părea disperată să învețe să danseze. Problema era că soțul ei ura să iasă în oraș, așa că viața ei socială era restrânsă. În disperare, s-a înscris la cursuri de dans, dar a constatat că de fapt ei îi era îngrozitor de frică să danseze în public și a abandonat. Ideea lui Berne este că ceea ce dăm vina pe celălalt partener este cel mai adesea dezvăluit ca find o problemă în interiorul nostru. Jucând „Dacă nu ai fi fost tu” ne permite să ne ascundem lipsa realizărilor in spatele partenerului.

Cel care inițiază jocul poate merge până în punctul în care își poate alege un partener abuzator dacă asta îl va “ajuta” să stea la distanță de propriile frici.

“De ce nu… – Da, dar..“

Acest joc începe atunci când o persoană exprimă o problemă din viața sa, iar alta răspunde oferind sugestii constructive despre cum să o rezolve. Subiectul va răspunde „da, dar…” și continuă să găsească probleme la soluțiile oferite. Scopul jocului este de a permite subiectului să câștige simpatie de la alții în inadecvarea ei de a face față situației (modul Copil). Cei care rezolvă problemele, la rândul lor, au ocazia de a juca rolul Părintelui înțelept.

Jocul acesta este de fapt o luptă de putere cu propriul părinte, încă nerezolvată. Problema, când suntem blocați într-un astfel de joc, este că putem ajunge să ne autosabotăm succesul din cauza luptei noastre interne cu părintele nostru critic.

Pentru a ieși din capcana unui astfel de joc, Eric Berne sugerează răspunsuri de genul “Îmi pare rău, cred că e neplăcut!” în loc să ne aventurăm într-o mare de soluții care sunt din start sortite eșecului.

Acestea sunt doar câteva. Recomand cu căldură cursul Becoming Yourself pentru a afla mai multe.

Cum ieșim din aceste jocuri?

Ca și adulți avem la îndemână opțiuni mult mai efficiente decăt strategiile învățate și adoptate în copilărie.

Soluția ieșirii din bucla jocurilor o reprezintă Conștientizarea, Spontaneitatea și Intimitatea. CONȘTIENTIZAREA este cea mai importantă, aceasta ne poate ajuta să evităm intrarea în același joc iar și iar.

La baza oricarui joc stă o nevoie de bază neîmplinită. Odată identificată  această nevoie, avem opțiunea de a o împlini, fără a mai juca tot jocul.

Berne susține că noi toți putem lăsa în urmă jocul dacă știm că există o alternativă. 

Prin conștientizare, putem reveni la starea de a fi mai confortabili în propria noastră piele și nu mai simțim că avem nevoie de permisiunea cuiva pentru a reuși sau pentru a folosi jocurile în locul intimității reale.

• Asumă-ți responsabilitatea pentru partea ta de participare la joc
• Nu mușca momeala

• Explorează și acceptă-ți punctele vulnerable (călcâiul lui Achile)
• Spune NU și rămâi ferm(ă) pe poziție, comunică deschis cu ceilalți – Fii asertiv

Pe scurt jocurile ne ‘servesc’ pentru:

• a obține mai multă atenție și afecțiune – chiar și negativă
• ai ține pe cei apropiați la distanță
• pentru a ne confirma convingerile de bază, atitudinile
• a evita responsabilitatea, angajamentele sau situațiile care ne-ar putea contesta viziunea asupra lucrurilor, cadrul nostru de referință

Observă-te fără judecată zilele următoare, invitând curiozitatea, tu cum manipulezi când vrei atenție, când vrei ceva de la cineva? 

Care este propriul tău joc? Împărtășește te rog în comentarii.

Dacă vrei să ai o imagine mai clară despre felul în care relaționezi cu lumea și cu tine însăți, la exerciții care să te ajute să ieși din aceste jocuri atunci cursul Becoming Yourself este pentru tine. Trimite-mi un email pe adresa [email protected] cu intenția ta de înscriere și începe chiar azi.

Compasiunea fie cu tine 🙂