Scopul Vieții sau Goana după Vânt

Un fel de Fata Morgana avea să fie drumul anevoios și lung pornit în căutarea scopului, fără de care, îmi ziceam, viața mea nu putea căpăta sens. Mult timp l-am confundat cu hobby-ul și pasiunea pentru ceva. Pasiunile însă se schimbau, dorințele mele de a deveni ceva sau cineva la fel și, în sfârșit, la 43 de ani, obosită/sătulă de căutari și explorări am decis:

Nu există Scop/Sens. There is no Life Purpose but Life itself! 

Viața însăși este Scopul! Fiecare clipă trăită la vremea și intensitatea ei, menirea mea! 

Am avut nevoie de un scop, de o cale, din nevoia de a mă simți iubită, acceptată, Validată, să simt “că nu am trait degeaba pe Pământ”. Goană după Vânt!

Am simțit, fizic chiar, cum dau jos poveri de mult purtate, odată cu înțelegerea acestui lucru.

Nu am nimic de urmărit, nimic de dovedit, nimic de salvat. Am de trăit. Așa cum știu eu mai bine. Autentic. Fără să îmi mai dau în cap trăirilor. Simplu. Și Ușor. Înțelegere. Acceptare.  

Zen – nu e ceva ce vreau să mai experimentez decât atunci când sunt într-o stare bună, la alegerea mea, pentru a simți acel moment, niciodată pentru a schimba o stare, poate doar de a sta cu ea și a înțelege de unde vine. Zen-ul îl văd, așa cum este el promovat azi, o altă găselniță pentru fuga de sine. Da, bine, postezi spiritual. Si atat. Nimic profund.

Azi aș spune:

E absolut în regulă să Simți: furie, tristețe, să ai stări proaste, Negative. Onorează-le. Există un motiv pentru care le simți. Ascultă-te. Practică Compasiunea – cu Tine mai întâi.i

Eu la asta lucrez. Căci sunt Om și am Limite. Când mă lovesc de ele, învăț să le acord respect. Nu mai îmi pun “pumnul” în gură și nu îmi fac “mea culpa” pentru momentele în care atingându-mi limitele încep și îmi exprim “întunericul”. 

Am învățat să mă iau în brațe și să îl privesc pe celălalt ca Întreg, să îl accept cu Toate ale sale, nu doar Dacă se manifestă așa cum vreau eu ..pe rezonanța mea.. cum se zice mai nou. Învăț să accept, să creez punți de comunicare și integrare a Diferitului și Diversității.

Și pentru că se face pace înăuntru, conflictele nu mai sunt alimentate, simt pace și în afară.